Mai putin stupid – Ad Schaerlaeckens

Ploua terential cand a sunat soneria. Nu asteptam pe nimeni, iar prietenii intotdeauna vin prin spate. Poate un Oriental asteptad sa cumpere porumbei? Sau un chinez, spusese sotia mea. Dar pe trotuar statea o persoana ce parea oarecum ciudata. O privire in gol vorbea despre o adanca nemultumire de sine si fata de restul lumii, o gura pe jumatate deschisa trada un caracter slab, imbracamintea slabuta arata un venit sarac, iar mainile agitate mi-a trezit suspiciuni serioase legate de abuzul de alcol. Nu ar fi putut fi nimic altceva decat un jurnalist. Pana la urma avusesem dreptate. Acesta vroia sa scrie un articol despre sportul columbofil intr-un ziar. Eu am destule experiente negative cu jurnalisti care scriu despre sportul columbofil in ziare. Niste experiente foarte rele.

DOUA CATEGORII

Eu cred ca putem imparti acesti oameni in doua categorii: jurnalisti stupizi si jurnalisti mai putin stupizi. Cei stupizi nu prezinta, de regula, prea multa bataie de cap. Acestia isi fac datoria si scriu orice le spui tu sa scrie si in final se grabesc inapoi la birou. Acolo la birou interviul este recitit, iar daca columbofilul nu a spus nimic altceva decat ca “sportul columbofil este un hobby bun si ca forma si calitatea acestuia sunt importante”, povestea nu este considerata indeajuns de interesanta. Ori va fi rescrisa ori va fi anulata de un editor care crede ca nu este ceea ce oamenii se asteapta sa citeasca. Jurnalistul din prag parea sa fie din categoriia jurnalistilor mai putin stupizi, ceea ce nu o pot numi putin noroc bun; jurnalisitii din aceasta categorie cred ca ei ar trebui sa fie un fel de critic.

DESPRE PORUMBEI

“Vreau sa scriu un articol despre pariuri si dopaj. Va aparea intr-un ziar mare, dar vremea nu e buna pentru pasari, nu-I asa?” a spus jurnalistul mai putin stupid. Eram perplex (uimit).

Stiam cate de batuti in cap si naivi pot fi acesti jurnalisti, dar ideea nebuna ca eu nu as fi in stare sa vad ca vrea era intr-adevar rea m-a iritat la culme. Un lucru ma irita la culme, aroganta combinata cu remarci stupide.

Pariurile si dopajul?

Oare nu l-as putea lovi in cap cu vreun ulcior sau vreo vaza, de-abia ma stapaneam sa il lovesc in asa fel sa nu mai fie in stare sa procreeze vreodata. In final, le cunosc felul de a fi. Esti blocat cu ei o jumatate de zi, crezand ca le-ai prezentat un cadru pozitiv al sportului pe care il practici, atunci ei pleaca, luand cu ei bricheta ta, dupa aceea apare o poveste senzationala si negativa in ziar iar a doua zi vecinii se uitau vroind sa spuna:” asa rata hobby-ul tau?”

ADEVARUL

“De ce doar aspectele controversate te intereseaza” l-am intrebat pe jurnalistul mai putin stupid. Fiecare persoana cu putina stiinta de carte vor sa scrie intr-un ziar, nu nimic mai usor decat sa ai un card de presa. Cu o barba de o zi, mustata falsa si haine murdare, acestia sunt in cautarea unei povesti, nicioadata cautand adevarul. Lucrul important este ca articolul sa fie citit. “Incepi sa devii o adevarate bataie de cap. De ce nu vrei sa scrii un articol despre un campion din sportul columbofil? Nu m-ar deranja sa te ajut in acest sens” S-a incruntat, a plecat si dupa cateva zile a revenit. Avea o bucata de hartie cu cateva nume. Erau numele unor presupusi mari campioni. NU am nicio idee cum a facut rost de aceste nume dar a fost de ajuns sa te faca sa cazi jos plangand. Doua nume nu numai ca nu erau campioni, dar nici macar nu zboara porumbei. Al treilea nume a zburat porumbei , iar al patrulea era mor ca si cel de-al cincilea nume din lista. Cel de-al saselea nume, G, m-a interesat. Am auzit ca avusese un rezultat fantastic un week-end inainte. In orice caz, G, era cineva care totusi obtinu-se ceva.

DOVEZI

Faptul ca G a avut “douazeci de porumbei clasati la Orleans” a fost o stire care s-a raspandit foarte repede. Pana la urma au fost 15 porumbei, dar inca erau destui ca sa il puna in lumina reflectoarelor. Ce s-a mai intamplat? J Z a avut 3 porumbei clasati, neputand fi comparat cu cei 15 ai lui G, dar… JZ a angajat doar 3 porumbei la concurs pe cand G a angajat 48. Iar JZ a avut toti porumbeii acasa pe cand lui G ii mai lipseau 33 de porumbei. Altii au avut 3 porumbei clasati din 5 angajati, altii 4 din 9 porumbeii angajati. Acesti columbofili nu au avut parte de nicio publicitate, dar toti au avut rezultate mai bune decat G, despre care toti vorbeau.


SPECTACOLUL

De multe ori oamenii interpreteaza rezultatele incorect. Cineva “cu 10 porumbeii in prima parte a clasamentului” s-ar putea sa aibe parte de mai multa reclama, dar de multe ori ceilalti care au rezultate mai bune nu sunt remarcati. Nu sunt remarcati deoarece concureaza cu porumbei putini. In ziarele locale, ziare columbofile, ziare cotidiene si site-urile columbofile de regula sunt mentionati primii 10 porumbei clasati. Informatia aceasta nu arata cine a avut cel mai bun rezultat, doar cine a avut primele sosiri. Dupa fiecare cursa iti dai seama din nou ca acest lucru conteaza in sportul columbofil. “Jan o pasare la 10”. “Piet la 12”. “Henk la 14, dar el are doi kilometri peste” Asa vorbesc oamenii. Cati porumbei a imbarcat Jan, Piet si Henk in cursa respectiva? Asa ceva oamenii nu prea discuta. Si totusi este un aspect important in analizarea corecta a rezultatelor. Despre castigatorii curselor nationale se scriu multe, nu e nimic gresit, dar… Daca vrei sa cunosti cat de puternica este o crescatorie, pentru ca vrei sa cumperi porumbei (de exemplu), chiar si primul loc intr-o cursa nationala,  indiferent de cat de laudat este, nu inseamna foarte mult.

Un columbofil care, la o cursa nationala cu 10.000 de porumbei, incepe sa claseze incepand cu locul 100 si care pana la locul 500 are toti cei 6 porumbei angajati, clasati, acest columbofil este cel care are performante de top. Dar cine citeste pana sa ajunga la locul 500? Din acest motiv sunt multi care concureaza cu un numar mai mare de porumbei, acestia spera ca unul sau cativa din pasarile lor se vor intoarce devreme, astfel se asigura ca numele lor apar in media din intreaga lume. Si nu sunt japonezi, taiwanezi sau americani care vor cauta mult mai departe de atat. Acestia nu vor sa cerceteze curse cu 100 de porumbei, dina care 80 provin de la aceleasi crescator.

O POVESTE MAI LUNGA

In trecut, cand concursurile cu porumbeii tineri de la Orleans erau foarte populare, cateodata se spunea: “Daca am o pasare in primele 3 la nivel national, celelalte pot sta o saptamana acasa. Ai vazut, AS a obtinut inca un rezultat bun” vor spune ei. Cateodata auzi ca un anume columbofil are mereu “noroc” cand cumpara porumbei. Poate acesti columbofili sunt doar putin mai destepti. “Este G cineva care sa apara intr-un articol dintr-un ziar.?” Jurnalistul mai putin stupid a intrebat. “Aceasta este o poveste mai lunga” i-am spus.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© Ad Schaerlaeckens

Andrei Bondar

www.columbofil.com

Pasionat 100% de porumbei. Am inceput sa am porumbei de la varsta de 11 ani. Incepand cu anul 2011 mi-am schimbat complet directia in ceea ce priveste cresterea porumbeilor, trecand de la porumbeii de agrement (ornament) la porumbeii voiajori. Sportul columbofil cu porumbei voiajori mi se pare cel mai complet, porumbeii voiajori mi-au dat mult mai multe satisfactii decat au reusit porumbeii de agrement in toti acesti ani.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.