Columbofil - Pasiune pentru porumbei » porumbei de agrement

Zburator Ciung de Ploiesti

Andrei — Sat, 07 Nov 2009 16:54:45 +0000

Originea: s-a format in orasul Ploiesti Romania in al treilea deceniu al sec. XX.

Aptitudini de zbor: zburator de mare inaltime si durata, in stol sau solist.

Caractere de rasa:

Capul: relativ lung, crestetul usor arcuit, fara mot.

Ochii: albi, numai balanii ii au negrii.

Genele late, duble, de culoare alb-galbuie, cu exceptia varietatilor vinete si gutave care le au colorate in gri-deschis.

Ciocul: de lungime mijlocie 12-16 mm indreptat usor in jos, maro la cei rosii, maro deschis la bujori, gri inchis la vineti si gutavi si roz alburiu la balani. Narile scurte, cu suprafata neteda, pudrate cu alb.

Restul standardului il gasiti AICI

Sursa poza:

http://aditurda.sunphoto.ro/ciungi_de_ploiesti/

Porumbei Voiajori si celelalte rase

Andrei — Mon, 02 Nov 2009 20:59:19 +0000

De multe ori m-am intrebat de ce porumbeii voiajori sunt atat de des intalniti. Ori de cate ori m-am dus in piete, targuri ii intalnesti, iar daca proprietarul nu reuseste sa-i vanda, ce face? le da drumul ca oricum isi gasesc drumul spre casa.

Intre anii 2000 si 2003 am fost si eu atras de voiajori, dar m-am lasat destul de repede. Cred totusi ca rasa cu care intri in contact prima data este rasa de porumbei care ramane intiparita si la un moment dat tot ajungi sa cresti rasa respectiva.

Asa a fost cu mine, am inceput cu porumbeii comuni, dar repede am trecut la “postasii de ornament” asa cum ii stiam atunci, erau tot felul de corcituri intre carrier englez, berber, dragon, probabil carunculat de oradea; oricum la aceea data nu prea stiam eu exact ce fel de rasa de porumbei erau, dar imi placeau porumbeii cu “ciocul mare”.

A mai crescut o rasa cand am fost mic, si anume Roller de Debrecen, dar din anumite motive a trebuit sa renunt la ea. Aceste doua rase de porumbei mi-au placut de mic si in ziua de azi le cresc pe amandoua,

Porumbeii voiajori nu mi-au intrat la suflet, probabil pentru ca nu am reusit sa particip la concursuri, sau poate pentru ca la aceea data nu aveam posibilitatea de ai antrena pe distante mai mari.

[polldaddy poll=2201750]

Pentru ma multe infoormatii despre rasele de porumbei de agrement exista AICI o lista cu grupe de porumbei de agrement

Roller de Bursa

Andrei — Tue, 06 Oct 2009 10:17:54 +0000

Originea: Turcia, orasul Bursa.

Corpul: Trebuie sa fie de marime mijlocie, potrivit de inalt si cu o forma aproape triunghiulara.

Aripile trebuie sa fie purtate deasupra cozii. Cand se priveste porumbelul din fata, trebuie sa se vada pieptul larg, iar gatul trebuie sa formeze un triunghi cu spatele pasarii. Mijlocul porumbelului, adica talia, trebuie sa fie mica, iar gatul scurt. In acelasi timp, picioarele nu trebuie sa fie prea lungi. Aripile, in comparatie cu corpul, trebuie sa fie de marime mijlocie.

Capul: Cea mai importanta caracteristica este fruntea. Pornind exact de deasupra narilor, fruntea trebuie sa aiba o forma alungita. Aceasta forma este numita “onden beynli” (cap alungit). Capul are o forma aproape rotunda si cand este privit din fata are forma unui carbune. Tot din acest unghi, chiar din mijlocul distantei dintre ochi, este o concavitate care trebuie vazuta pe frunte, ceea ce face ca fruntea sa semene cu doua concavitati separate.

Ochii: trebuie sa fie de culoare foarte deschisa. Localnicii ii numesc “beyaz cakir” (albi cu dungi albastre) sau “inci goz” (perla). Cei de culoare complet alba sunt numiti “yogurt goz” (ochi de iaurt) si sunt cei mai apreciati. Unii porumbei pot sa prezinte unele irizatii (rozalii) in ochi. Acestia sunt numiti “kizil cakir” si considerati a fi o greseala grava. Ochii trebuie sa fie mari si amplasati aproape de cioc.

Genele trebuie sa fie late si de culoare alba. Genele galbene sau rosii nu sunt acceptate, iar pleoapele trebuie sa fie de asemenea albe.

Ciocul: este foarte important pentru aceasta rasa. Ciocul comparat cu marimea capului si a corpului (proportia), trebuie sa fie mai lung si gros. In nici un caz ciocul nu este subtire si trebuie sa fie de culoare alba. Unele exemplare pot prezenta o mica pata neagra spre varful ciocului, numiti “zikir”. Acest marcaj este dorit la varietatile “aripi-negre, cozi-albe”. Oricum, la “yasmakli” si “aripi-albe cozi-albe” acest marcaj nu poate fi prezent.

Picioarele: Trebuie sa fie curate pana la glezne. Este o rasa neincaltata si orice pana gasita sub glezne se considera a fi incaltatura si depreciaza valoarea pasarii. Picioarele trebuie sa fie de culoare rosu-stralucitor. Unghiile sunt de culoare alba.

Coada: Roller de Bursa are 12 pene in coada; nimic mai mult sau mai putin. Bursa prezinta glanda uropigiana, in timp ce rasele Mulakat si Cakal nu au. Acestea din urma au 14-16 pene in coada. Penele cozii: Penele de pe crupion, care acopera baza retricelor trebuie sa aiba o forma bine definita. Ele trebuie sa acopere baza retricelor intr-o forma regulata -o curba larga- si trebuie sa fie de culoare neagra. Penele subcodale trebuie sa fie albe. Alternanta aripilor albe: aceasta nu este considerata o greseala de catre vechii crescatori. Unele pene negre prezente in aripile-albe sau pene albe in aripile-negre, nu se crede ca influenteaza calitatile rasei. De asemenea, se crede ca prezenta unei pene negre in coada sau a catorva pene mici, albe pe corp nu este importanta. Oricum, crescatorii de azi nu impartasesc aceste opinii. De fapt, ei le considera ca fiind greseli grave.

Culoarea: Sunt doua culori la Rollerul de Bursa. Acestea sunt negru si alb. Culorile trebuie sa fie pure. Albul trebuie sa fie unul stralucitor si negrul trebuie sa fie cat mai inchis posibil. Culorile sterse sau amestecate nu sunt prezente. Negrul porumbeilor Bursa este unul foarte inchis si foarte stralucitor. Aceasta culoare nu se gaseste exclusiv la Bursa, dar este destul de rara pentru a fi vazuta la alte rase.

Pieptul porumbeilor imbraca diferite tonuri de verde.

Caracterul si calitatile rasei: datorita faptului ca sunt strict protejati de catre crescatori, Rollerul de Bursa a evitat amestecul cu alte rase si s-a mentinut in rasa pura. Cea mai importanta calitate dorita de crescatori este o linie de sange pura, la aceasta rasa. In al doilea rand, ei nu trebuie prinsi in mana, ei trebuie sa fie timizi si speriosi. Alta calitate dorita la aceasta rasa este castigarea comportamentului intr-o noua crescatorie si de a se obisnui cu ea, acceptand-o ca pe o noua casa. Bursa nu au inclinatie spre alte custi decat cea proprie. Din aceasta cauza ei sunt foarte loiali custii lor. Oricum, cand sunt vanduti altora, ei vor accepta noua cusca foarte repede. Ei nu se vor intoarce niciodata la vechea cusca. De fapt, cei mai multi crescatori, dupa ce aduc o pasare noua in crescatorie, daca ei nu vad ca pasarea s-a obisnuit cu imprejurimile foarte repede, considera a fi o greseala si indeparteaza pasarea.

Sursa:

ACKA

http://www.turkishtumblers.com/Bursa.htm

Traducere: Hadarau Vlad

Exceptii acceptate in cadrul expozitiilor europene de porumbei de agrement

Andrei — Thu, 10 Sep 2009 22:27:48 +0000

EXCEPŢII:
a) desen cu cravată şi epoleţi: remigile intercalate nevizibile la aripile închise sunt autorizate.
b) varietate de Barză clară: remigile intercalate nevizibile la aripile închise sunt autorizate.
c) Papillotés de Bohême şi alte rase ce au semnul Papilloté:
pentru rasele în cauză această excepţie trebuie specificată în standarde.
d) Semne speciale la rase rare: pentru aceste rase, excepţia trebuie specificată în standard. (ex: Cravatat Turbitean).
coadă deviată
coadă crăpată sau prea deschisă
poziţie a rectricelor în formă de ţigle.
atrofiere a glandei uropigiene, fără excepţia precizată în standard
mai puţin de 11 şi mai mult de 13 rectrice*
Notă: de fapt, 11 şi 13 rectrice constituie un defect grav dar nu eliminatoriu la toate rasele, cu excepţia cazului precizat în standard.
culoarea ochilor alta decât cea solicitată în standard.
ochi curs (ochi al cărui iris este traversat de către o pată de culoare diferită de cea care este cerută, de la marginea externă până la pupilă. Mici pete pigmentate diferit sunt, conform raselor, defecte mai mult sau mai puţin grave).
ochi de culori diferite*.
modificarea formei pupilei*.
*Excepţie: rasele pentru care această particularitate este solicitată în standard.

Porumbel Carier

Andrei — Mon, 07 Sep 2009 15:45:02 +0000

Originea: numit bagdet englez sau carrier face parte dintr-o rasa de porumbei veche derivata din bagdeta persana, crescuta in Persia, Siria, Arabia si Egipt ca porumbel curier. Selectia lor s-a facut acum cateva secole, in Anglia, unde au fost descrisi pentru prima data de Moore, in anul 1735. Pe tot mapamondul este o rasa recunoscuta si foarte apreciata.

Capul: alungit si ingust, cu fruntea ingusta si nu prea inalta, iar crestetul capului plat, ceafa rotunda care coboara abrupt, distanta de la pupila la varful ciocului 5-5,5 cm.

Ochii: proeminenti si luminosi cu expresie inteligenta, de culoare galben-portocaliu; iar negri numai la varietatea alba. Inelul carunculat din jurul ochilor are diametrul de 28-32 mm de culoare roz, alb-pudrat, moale, gros, lat, umflat, triplu sau cvadruplu, cu conturul intern spre iris colturos, asemenea unui patrat asezat oblic, iar cel extern circular. La exemplarele mai in varsta inelele sunt triple si depasesc putin crestetul capului.

Ciocul: lung, gros, drept, varful bont, pozitie orizontala, de culoare deschisa, dar la exemplarele negre si albastre se admite varful intunecat sau canit. Mai mult de 2/3 din suprafata mandibulelor este acoperita de carunculi care au structura si marimea miezului de nuca, cu forma regulata avand punctul cel mai inalt pe cat posibil la mijloc. Pe mandibula superioara se gaseste nuca de sus, iar pe cea inferioara nuca de jos. Nuca de sus este formata din 4 randuri principale, fiecare cu mai multe randuri secundare de carunculi. Nuca de jos este 1/3 sau 1/4 din nuca de sus, cu cat este mai plina si cu cat se continua mai armonios cu cea de sus este mai valoros. Cotul gurii este de asemenea pronuntat carunculat. Carunculii ciocului sunt de culoare roz, alb-pudrat.

Gatul: lung, suplu, usor arcuit, tinuta verticala. Barbia scobita in unghi drept. Pe fata anterioara a gatului cateva vertebre cervicale mai reliefate formeaza un nod caracteristic.

Pieptul: larg, lins, usor bombat, osul pieptului iesit in fata, in pozitie ridicata.

Spatele: intre aripi este lat, lung, plat, iar catre coada se subtiaza proportional.

Aripile: lungi, late, pozitie stransa langa corp, coatele scoase inainte, acopera bine spinarea, remigele primare strans asezate, se intalnesc pe coada fara sa se intretaie. Are siguranta in zbor.

Coada: lunga, ingusta, penele bine adunate, impreuna cu spinarea formeaza o linie continua puternic descendenta, nu atinge solul.

Picioarele: lungi, puternice, nu are pene pe picioare, gambele sunt groase si inclinate in fata, calcaiul puternic dezvoltat, distanta intre picioare medie, degetele bine asezate.

Penajul: lins, pene scurte, tari, strans lipite de corp, lucioase. Pielea prezinta carunculi sau negi si pe suprafata pteriilor. Pielea capului, gatului si cuprionului este zbarcita si are la baza tetricelor respectiv a rectricelor, negi de marimea unui bob de grau sau de porumb.

Culoarea: porumbeii rasa carier pot fi gasiti pe culorile negru, fumuriu, ciocolatiu, rosu, galben, alb, albastru, albastru ciocanit, pestrit, tarcat.

Desenul: negrii sunt fara dungi; cei de culoare albastra au spinarea pe cat posibil alba. Ochii sparti nu sunt doriti. Tarcatii sau cei cu capul alb au ochii intunecati. Cei cu capul predominant inchis la culoare au ochii rosii.

Greseli: carunculii nazali mici; inelele ochilor mici si subtiri. La adultii care au penajul negru sau albastru, varful ciocului si ghearele au voie sa fie de culoare inchisa. Alte greseli: tinuta joasa; statura adanca; gat prea scurt, gros; barbie plina; umflaturi la talpi; penaj labartat; ochi lacrimand; gene rosii sau spongioase; nuca de jos neregulata, prea grosolana, deschisa cu linie alungita; nuca de sus prea mica pentru varsta porumbelului; lipsa nucii de jos; cioc aplecat, subtire, ascutit sau deschis (la pasarile varstnice ciocul insuficient inchis nu constituie o greseala grava, aceste pasari care au orificiile nazale inchise de carunculii prea dezvoltati respira pe cioc).

Sursa:

ACKA

Porumbel KING

Andrei — Fri, 19 Jun 2009 20:29:58 +0000

Capul: de marime si largime medii, cu craniul bine rotunjit proportional cu gatul si corpul solid; nu trebuie sa fie ciupit deasupra narilor sau sa aiba un aspect serpuit (alungit).

Ochii: proeminenti, rotunzi si stralucitori, situati la aproximativ trei cincimi (3/5) de la spatele craniului inspre fata. Conturul ochilor este perfect rotund, cu textura fina, nu depaseste 1,6 mm in largime, este vizibil intre ochi si pene, are o tenta de rosu.

Ciocul: scurt, puternic; trebuie tinut intr-o pozitie orizontala.

Narile sunt mici, netede, pudrate, proportionale cu marimea capului.

Gatul: de soliditate sau grosime medie, proportional cu “umerii largi” si cu corpul bine rotunjit; trebuie sa fie purtat vertical.

Pieptul: trebuie sa fie proeminent, larg si bine rotunjit avand un aspect placut intre curburile aripilor; trebuie, in acelasi timp, purtat simetric cu o tinuta ferma, ridicata a pasarii. Partea de jos a pieptului trebuie sa formeze o linie orizontala cu linia sternului. Sternul trebuie sa fie drept si centrat intre picioare si pe cat posibil sa fie in ton cu corpul scurt si rotund, curbandu-se intr-o linie armonioasa si terminandu-se cat de aproape posibil de orificiul anal.

Spatele: scurt si larg dinspre umeri catre coada. Nu trebuie sa se subtieze (ascuta) prea repede, mult inainte de a ajunge inspre coada, dar trebuie sa se curbeze lin inspre partea din spate a gatului si catre coada subtire.

Aripile: sunt tinute lejer pe langa corp si se intind lin catre tartita si coada. Curbura aripilor este acoperita de penele pieptului. Numarul corect al penelor primare (penelor de zbor) este 10.

Coada: scurta, direct proportionala cu corpul scurt. Latimea la varf sa fie de aproximativ doua pene. Ea trebuie sa se formeze pornind de la tartita groasa, larga si sa se ascuta lin catre varf. Sa fie tinuta intr-un unghi deasupra orizontalei asa incat sa incheie curba formata de corp si piept, dar sa nu fie atat de ridicata incat sa determine caderea de pe coada a varfurilor aripilor sau incrucisarea acestora. Numarul corect al penelor primare (ale cozii) este 12.

Picioarele: solide si drepte, asa incat sa confere pasarii o pozitie ridicata, ferma, sa fie bine distantate si pozitionate intr-o linie care sa fie pe aceeaai directie cu curba din partea din spate a gatului. Sa nu aiba pene si sa aiba o culoare cu tenta rosiatica. Degetele sunt drepte, curate si echidistant rasfirate; au o culoare cu tenta rosiatica.

Penele: compacte si netede, dar nu chiar ca si ale unui porumbel voiajor; au putina lejeritate cand porumbelul este tinut in mana. Porumbelul de rasa King trebuie sa aiba un penaj neted chiar si in zona de sub orificiul anal.

Sursa:

http://www.porumbeiking.ro/images/poze/king_maturi/ro155.html

http://www.porumbeiking.ro/images/poze/king_maturi/ro273b.html

http://acka.rdsor.ro/rasaking.html

Porumbei Gulerati (Iacobini)

Andrei — Mon, 27 Apr 2009 13:48:50 +0000

Originea: Exista informatii care conduc la concluzia ca porumbeii gulerati au fost adusi in Europa din India de marinarii olandezi in calatoriile lor intreprinse in secolul al XII-lea. Foarte repede acestia s-au raspandit in Europa de Vest si Europa Centrala fiind mentionati ca rasa de porumbei distincta mai bine de 400 de ani. Rasade porubei iacobini a evoluat insa in mod spectaculos abia dupa cel de-al doilea razboi mondial, cunoscand transformari semnificative ca infatisare.

Denumirea: cea mai raspandita denumire a rasei este cea utilizata de vorbitorii de limba engleza “Jacobin Pigeon“, dar poarta si alt nume precum: “Capucin”. Denumirea de “Jacobins Pigeons”, care s-ar putea traduce in limba romana “Porumbei Iacobini” isi are originea in asemanarea porumbeilor din aceasta rasa (asa cum aratau pe vremuri) cu imbracamintea calugarilor (sutane cu gluga) din ordinul iacobinilor. Rasa mai este cunoscuta si sub denumirea Maria Stuart, denumire data de simpatia cunoscuta a unei regine a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei fata de aceasta rasa si care obisnuia sa faca schimb de porumbei cu nobilii englezi din acele vremuri. Numele reginei pasionata de porumbeii gulerati este Victoria si a ocupat tronul intre 1837-1901.

Peruca: trebuie sa aiba un diametru cat mai mare (privita din profil) si sa fie suficient de deasa astfel incat in aceasta sa nu apara goluri (sparturi). Penele care o alcatuiesc trebuie sa fie astfel dispuse incat si-i confere o forma cat mai regulata, cat mai neteda. Forma de ansamblu a perucii a suscitat multe discutii, dominand in general opinia ca aceasta trebuie sa fie perfect circulara. O peruca reusita este alcatuita din pene destul de ferme (deci nu prea firoase) care se imbina atat de armonios incat alcatuiesc o suprafata neteda, circulara (ca o scoica). Desi pentru un ochi mai neexperimentat peruca pare a fi un intreg, crescatorii deosebesc 3 parti componente ale acesteia: coama, lantul si gluga(sau palaria).

Capul: trebuie sa fie rotunjit, cu o ceafa lata care sa sustina o palarie deasa si suficient de lunga.

Ochii: sunt albi (perla) la toate varietatile de culoare, iar genele trebuie sa fie deschise la culoare (alb-roz, alb-gri).

Ciocul: trebuie sa fie de lungime medie, deschis la culoare.

Gatul: nu poate fi considerat niciodata prea lung, el este baza de sustinere a intregii peruci si diametrul acesteia depinde hotarator de lungimea gatului. Asadar crescatorii apreciaza un porumbel cu un gat cat mai lung, dar nu pentru el insusi, ci pentru ceea ce poarta pe el.

Spatele: trebuie sa fie cat mai ingust, putin scobit la mijloc, daca il privim din profil. Este de preferat ca acesta sa fie acoperit de remigele secundare.

Aripile: sa atinga ca dimensiune varful cozii, fiind purtate strans lipite de corp, varfurile odihnindu-se pe coada fara sa se intretaie.

Coada: lunga, se ascute mult spre varf atingand latimea unei pene si jumatate.

Picioarele: sunt de dimensiuni medii si au o culoare rosie. Picioarele trebuie sa fie ascunse de penajul care creste pe pieptul porumbelului (in partea sa inferioara), pana aproape de degete, contribuind astfel la crearea iluziei unui corp mai lung (inalt).

Culoarea: sunt cunoscute cel putin 14 culori ale penajului la porumbeii gulerati: alb, negru, rosu, galben, albastru, gut, crem, indigo, pamantiu (dun), maro, castaniu, argintiu, allmond, andaluzian si cateva combinatii ale acestor culori cu albul (pestritii pe negru, pestritii pe galben, pe rosu, etc).

Desenul: Modul in are sunt dispuse penele colorate in raport cu cele albe pe diferitele parti ale corpului porumbelului gulerat reprezinta o alta trasatura distincta si atractiva a rasei. Cu exceptia albilor curati (la care toate penele sunt albe) penajul porumbeilor gulerati este dispus in raport cu culoarea astfel: capul, coada si remigele primare (primele 10 pene din aripi) sunt albe restul penajului fiind colorat. Pestritii prezinta acelasi desen (raspandire a culorii), dar penele colorate ale corpului se intercaleaza cu cele albe in procente egale pe toate suprafetele corpului.

Greseli grave: Pe cap sau in coada porumbelul iacobin are pene colorate, la pestritii penele colorate si cel albe nu sunt prezente in proportii egale. Aripile purtate sub coada sau o coada prea lata sunt defecte destul de importante.

Marimea inelului: 8 mm

Sursa:

http://acka.rdsor.ro/gulerati.html

Zburator de Polonia

Andrei — Fri, 24 Apr 2009 20:37:15 +0000

Originea: aceasta rasa de porumbei s-a format in Polonia, in imprajurimile orasului Radom, inca din a doua jumatate a secolului trecut prin incrucisarea zburatorilor barbosi germani cu rasa locala, zburatorul de radom cu coada alba. Aceste pasari sunt tinute pentru frumusetea lor atat in voliere, cat si in zbor; ele zburand chiar si in stoluri de cate o suta. Zburatorul de Polonia face parte din grupa porumbeilor rotitori cu cioc lung si coada ingusta.

Aptitudini de zbor: porumbei zburatori de semi-inaltime, in stoluri stranse, cu durata minima 4-5 ore; zbor asemanator cu cel al tipplerului.

Capul: alungit, cu fruntea putin inalta, oblica, ovala; crestetul capului este usor bombat.

Ochii: albi, cu o nuanta fina rosiatica (ochi de perla) inconjurat de gene mici, putin carnoase, alb rosu la exemplarele de culoare rosie si neagra; alb galbui la cele de culoare galbena.

Ciocul: drept, lung de 19-20 mm, de culoare alba.

Gatul: lung usor arcuit si relativ subtire.

Pieptul: musculos, proportional de lat si bombat, perimetrul toracic de 25-24 cm.

Spatele: usor bombata, mai larga spre umeri; se ingusteaza treptat spre ceafa.

Aripile: mari, lungi de 22-24 cm, varfurile purtate deasupra cozii, nu se intretaie si acopera aproape tot trunchiul; anvergura 63-65 cm; cel putin 7 pene albe in ambele aripi.

Coada: lunga de 11,5-12cm, ingusta, stransa, cu 12 pene, urmeaza linia spinarii oblic spre sol de culoare alba.

Picioarele: au lungimea de 7-8 cm, neincaltate; ghiarele sunt de culoare albe, ca si ciocul.

Penajul: des, strans lipit de corp, lucios.

Culoare si desen: rosu, negru, galben si foarte rar albastru. Indiferent de culoare, porumbeii zburatori de Polonia trebuie sa fie sfarcolati si cu coada alba. Specific rasei este faptul ca sub cioc exista o barba tot de culoare alba.

Greseli: corp cu structura grosolana; tinuta orizontala; picioare lungi sau prea scurte; spinarea lunga; coada lunga sau lata; penajul neunicolor (colorat) in coada; cap rotund si motat; cioc scurt si colorat; ochi de culoare inchisa; aripi care se intretaie deasupra cozii cu pene de culoare alba putine; culori mate, neintensive; lipsa barbiei.

Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

http://acka.rdsor.ro/zbdepolonia.html

Roller Oriental

Andrei — Thu, 23 Apr 2009 08:51:56 +0000

Originea: Rasa de porumbei Roller Oriental isi are originea din Smirna, Turcia.

Capul: oval, dar nu plat, sau rotund.

Ochii: albi cu centre negre si cel mai important o geana alba fara rosu sau galben.

Ciocul: de lungime mijlocie si culoare alba.

Gatul: scurt; doar femelele pot avea gatul mai lung decat masculii.

Spatele: usor arcuit, dand o aparenta de coama.

Aripile: lungi, trenate (dar nu trebuie sa atinga pamantul).

Coada: contine 14-21 pene, lunga si lata; este tinuta la un unghi de 45 grade fata de corp.

Picioarele: trebuie sa fie scurte.

Culoarea: porumbeii rolleri orientali pot fi gasiti pe culorile rosu, negru, alb, galben, albastru, almond (cele mai importante culori sunt almond si intunecati, din acestea putandu-se obtine toate culorile).

Greseli grave: cap chel, incaruntit, pestritat; aripi roz; picioare lungi; cioc negru; aripi netrenate; etc.

Marimea inelului: 7 mm

Sursa:

http://acka.rdsor.ro/rolleroriental.html

Porumbei Rotati (Voltati)

Andrei — Wed, 22 Apr 2009 10:05:45 +0000

Originea: porumbeii rotati au fost selectionati in Anglia.

Capul: relativ mic, alungit; este nemotat cu fruntea putin bombata, usor ridicata fata de linia ciocului si ceafa mult arcuita.

Ochii: brun inchisi la porumbeii albi cu coada colorata si capaciti la cei cu penaj unicolor si codalbi; ochii sunt albi.

Geana: putin pronuntate, alb-galbene si netede.

Ciocul: lung, subtire si drept, indreptat in jos; este negru la varietatile negri si vinete, alb la varietatea alba si de culoare deschisa la celelalte varietati. Narile: alungit-cordiforme, despartite netede si albe.

Gatul: lung, recurbat la fel ca gatul unei lebede, lasat mult pe spate cu o tremurare nervoasa caracteristica si cu barbia adanc scobita. In pozitia numita “de parada” capul este plasat mai jos decat varful pieptului, pe nuca sau pernita formata din penele bogate supracodale.

Pieptul: bombat, purtat foarte sus si spinarea concava, lasata pronuntat in jos spre coada dau trunchiului o directie aproape verticala.

Abdomen: cu directie oblica este bogat imbracat in penaj. Aripile: lungi si drepte sunt strans lipite de corp cu varfurile purtate sub coada (trenate).

Coada: aproape circulara, formata dintr-un mare numar de 32-42 rectrice lungi si foarte late asezate pe 2-3 randuri circulare. In pozitie de parada coada este tinuta vertical, intinsa in forma de disc, iar cele doua rectrice marginale ating usor pamantul. Patrimea externa a rectricelor are lama destramata sau frezata facand ca penele sa para si mai late. Penele subcodale si supracodale, ultimele formand nuca sau codita (coada nucata), sunt bogat dezvoltate. Glanda uropigiana lipseste.

Picioarele: mijlocii spre scurte si neincaltate. Porumbeii voltati merg intotdeauna pe varful degetelor.

Penajul: in general foarte bogat, indesat si lipit de corp. Sunt porumbei cu bune aptitudini de incubatie si crestere a puilor. Fecudintatea lor poate fii marita prin taierea rectricelor de la margine cozii.

Culoare si desen: porumbeii voltati pot fi unicolori albi, negri, galbeni si rosii; dungati pe vanat si pe argintiu (bragagiu); guti, capaciti, codalbi si albi cu coada colorata in culorile amintite mai sus.