Columbofil – Pasiune pentru porumbei

Pe porumbei.ro a fost prezentata o crescatorie din Marea Britanie, una de dimensiuni foarte mici, doar 7 perechi de porumbei maturi si doar 6 pui.

Acest domn din Marea Britanie a obtinut rezultate notabile cu porumbeii sai, in cursele de fond.

AICI puteti gasi articolul in limba engleza

Anul acesta si eu am hotarat ca nu mai are rost sa am o crescatorie mare, asa ca am redus efectivul de porumbei de la aproape 100 de porumbei la doar 50-60 de porumbei.

In ultima parte a articolului de pe porumbei.ro dl. Ron Samford din Marea Britanie spunea ca isi hraneste porumbeii doar cu fasole iar in apa de baut nu pune nimic, doar apa. Eu ma gandeam ca trebuie sa hranesc porumbeii cat mai echilibrat, cu cat mai multe tipuri de cereale si alte seminte dar vad ca se poate si altfel. In vara aceasta un prieten de-al meu Adi Sabau a avut probleme cu porumbeii din cauza ca i-a supranutrit, acestia manifestau probleme cu picioarele si unii au si murit.

Cred totusi ca o crescatorie mare are si avantaje cat si dezavantaje. Porumbeii dintr-o crescatorie mica beneficiaza de o ingrijire mult mai atenta, acestia devin mult mai blanzi, bolile au o frecventa mult mai redusa si pot fi controlate mult mai usor.

Singurele probleme din anul acesta, legat de boli, le-am avut doar cu infectiile respiratorii, dar cu o intensitate mult redusa fata de anul trecut cand aproape toti porumbeii au avut parte.

Aici puteti vedea o demonstratie a aproprierii porumbelului de om.

Oare cum a reusit sa ajunga la nivelul acesta?

Originea: Turcia, orasul Bursa.

Corpul: Trebuie sa fie de marime mijlocie, potrivit de inalt si cu o forma aproape triunghiulara.

Aripile trebuie sa fie purtate deasupra cozii. Cand se priveste porumbelul din fata, trebuie sa se vada pieptul larg, iar gatul trebuie sa formeze un triunghi cu spatele pasarii. Mijlocul porumbelului, adica talia, trebuie sa fie mica, iar gatul scurt. In acelasi timp, picioarele nu trebuie sa fie prea lungi. Aripile, in comparatie cu corpul, trebuie sa fie de marime mijlocie.

Capul: Cea mai importanta caracteristica este fruntea. Pornind exact de deasupra narilor, fruntea trebuie sa aiba o forma alungita. Aceasta forma este numita “onden beynli” (cap alungit). Capul are o forma aproape rotunda si cand este privit din fata are forma unui carbune. Tot din acest unghi, chiar din mijlocul distantei dintre ochi, este o concavitate care trebuie vazuta pe frunte, ceea ce face ca fruntea sa semene cu doua concavitati separate.

Ochii: trebuie sa fie de culoare foarte deschisa. Localnicii ii numesc “beyaz cakir” (albi cu dungi albastre) sau “inci goz” (perla). Cei de culoare complet alba sunt numiti “yogurt goz” (ochi de iaurt) si sunt cei mai apreciati. Unii porumbei pot sa prezinte unele irizatii (rozalii) in ochi. Acestia sunt numiti “kizil cakir” si considerati a fi o greseala grava. Ochii trebuie sa fie mari si amplasati aproape de cioc.

Genele trebuie sa fie late si de culoare alba. Genele galbene sau rosii nu sunt acceptate, iar pleoapele trebuie sa fie de asemenea albe.

Ciocul: este foarte important pentru aceasta rasa. Ciocul comparat cu marimea capului si a corpului (proportia), trebuie sa fie mai lung si gros. In nici un caz ciocul nu este subtire si trebuie sa fie de culoare alba. Unele exemplare pot prezenta o mica pata neagra spre varful ciocului, numiti “zikir”. Acest marcaj este dorit la varietatile “aripi-negre, cozi-albe”. Oricum, la “yasmakli” si “aripi-albe cozi-albe” acest marcaj nu poate fi prezent.

Picioarele: Trebuie sa fie curate pana la glezne. Este o rasa neincaltata si orice pana gasita sub glezne se considera a fi incaltatura si depreciaza valoarea pasarii. Picioarele trebuie sa fie de culoare rosu-stralucitor. Unghiile sunt de culoare alba.

Coada: Roller de Bursa are 12 pene in coada; nimic mai mult sau mai putin. Bursa prezinta glanda uropigiana, in timp ce rasele Mulakat si Cakal nu au. Acestea din urma au 14-16 pene in coada. Penele cozii: Penele de pe crupion, care acopera baza retricelor trebuie sa aiba o forma bine definita. Ele trebuie sa acopere baza retricelor intr-o forma regulata -o curba larga- si trebuie sa fie de culoare neagra. Penele subcodale trebuie sa fie albe. Alternanta aripilor albe: aceasta nu este considerata o greseala de catre vechii crescatori. Unele pene negre prezente in aripile-albe sau pene albe in aripile-negre, nu se crede ca influenteaza calitatile rasei. De asemenea, se crede ca prezenta unei pene negre in coada sau a catorva pene mici, albe pe corp nu este importanta. Oricum, crescatorii de azi nu impartasesc aceste opinii. De fapt, ei le considera ca fiind greseli grave.

Culoarea: Sunt doua culori la Rollerul de Bursa. Acestea sunt negru si alb. Culorile trebuie sa fie pure. Albul trebuie sa fie unul stralucitor si negrul trebuie sa fie cat mai inchis posibil. Culorile sterse sau amestecate nu sunt prezente. Negrul porumbeilor Bursa este unul foarte inchis si foarte stralucitor. Aceasta culoare nu se gaseste exclusiv la Bursa, dar este destul de rara pentru a fi vazuta la alte rase.

Pieptul porumbeilor imbraca diferite tonuri de verde.

Caracterul si calitatile rasei: datorita faptului ca sunt strict protejati de catre crescatori, Rollerul de Bursa a evitat amestecul cu alte rase si s-a mentinut in rasa pura. Cea mai importanta calitate dorita de crescatori este o linie de sange pura, la aceasta rasa. In al doilea rand, ei nu trebuie prinsi in mana, ei trebuie sa fie timizi si speriosi. Alta calitate dorita la aceasta rasa este castigarea comportamentului intr-o noua crescatorie si de a se obisnui cu ea, acceptand-o ca pe o noua casa. Bursa nu au inclinatie spre alte custi decat cea proprie. Din aceasta cauza ei sunt foarte loiali custii lor. Oricum, cand sunt vanduti altora, ei vor accepta noua cusca foarte repede. Ei nu se vor intoarce niciodata la vechea cusca. De fapt, cei mai multi crescatori, dupa ce aduc o pasare noua in crescatorie, daca ei nu vad ca pasarea s-a obisnuit cu imprejurimile foarte repede, considera a fi o greseala si indeparteaza pasarea.

Sursa:

ACKA

http://www.turkishtumblers.com/Bursa.htm

Traducere: Hadarau Vlad

Defecte eliminatorii (congenitale ale subiectului):

• Aceste defecte fac parte din morfologia exemplarului şi fac obiectul calificativului „ELIMINAT” pe fişa de arbitraj.
• exemplar lipsit de tip.
• exemplar de încrucişare manifestată.
• exemplar cu slabă dezvoltare anatomică, şi deci:
  exemplar ce are un inel de diametru corect, dar care se poate totuşi scoate; deformare incontestabilă a scheletului stern foarte deformat în formă de S, U, sau fisurat.

Notă: exemplarele cu deformare slabă a sternului trebuie apreciate în funcţie de această deformare

• degete deformate,
• absenţa unghiei (unghiilor),
• degete palmate.

Notă: aceste 3 noţiuni nu trebuie luate în considerare la rasele foarte încălţate.

• deformarea ciocului
• deformarea penelor:pană crăpată (*cu excepţia precizată în standard), remige sub formă gravă de sabie, aripi sub formă gravă de vapor.

Notă: aripile sub formă de vapor sunt remige secundare îndreptate în sus şi / sau dezlipite de pe corp, lăsând spatele descoperit, în loc să se suprapună corect. La rasele cu penaj lung, sau la rasele foarte mari s-a convenit să se procedeze cu toleranţă în privinţa acestui aspect al aripilor.

• mai mult de 11 şi mai puţin de 9 remige primare într-una sau ambele aripi.
• partea primară a aripilor întreruptă: pene de culoare printre remigile albe sau pene albe printre remigile colorate.

Defecte descalificatoare (de origine exterioară):

• Aceste defecte sunt manipulări interzise şi fac obiectul unui calificativ „DESCALIFICAT” pe fişa de arbitraj.
• exemplar fără inel.
• exemplar cu inel ce se poate scoate, din cauză că are o mărime mai mare decât cea care este notată în standard (*sub rezerva actualizării de către EE)
• exemplar ce are un inel dilatat, colorat, tăiat şi/sau relipit sau resudat.
• exemplar care a depăşit vârsta limită autorizată de către regulamentul EE.
• exemplar ce are un semn distinctiv.
• exemplar în stare sanitară sau condiţie generală de curăţenie şi prezentare rea.
• exemplar cu foarte mulţi paraziţi (paraziţi externi).
• exemplar deteriorat la nivel anatomic sau al penelor.
• exemplar ale cărei delimitări ale părţilor albe sau colorate au fost cosmetizaţi cu foarfecele într-o manieră marcantă. (Moţ, semn al capului sau al gâtului…)

Notă: cosmetizarea cu foarfece este tolerată dacă este făcută moderat la Găina Ungurească. Orice manipulare mecanică, chimică sau medicamentoasă asupra părţilor acoperite de pene sau nu de pe corp, prin colorare, decupare, lipire, pliere, spargere, tăiere sau implantare de pene pentru ameliorarea aspectului exterior.
Notă: curăţarea metatarsienelor şi/sau genelor ochilor cu produse grase sau alcoolizate este autorizată. Orice altă tentativă de a înşela arbitrul şi de a influenţa în acest fel arbitrajul.

Porumbei de agrement si ornament

Porumbel gasit in Constanta

Astazi pe 11.09.2009 tatal meu a gasit pe strada noastra un porumbel alb gulerat si are un inelus pe picior ROP23923.

Eu sunt din Constanta si daca cumva stapanul porumbelului recunoaste codul sa ma contacteze pe numarul de telefon :0757 196 616

EXCEPŢII:
a) desen cu cravată şi epoleţi: remigile intercalate nevizibile la aripile închise sunt autorizate.
b) varietate de Barză clară: remigile intercalate nevizibile la aripile închise sunt autorizate.
c) Papillotés de Bohême şi alte rase ce au semnul Papilloté:
pentru rasele în cauză această excepţie trebuie specificată în standarde.
d) Semne speciale la rase rare: pentru aceste rase, excepţia trebuie specificată în standard. (ex: Cravatat Turbitean).
coadă deviată
coadă crăpată sau prea deschisă
poziţie a rectricelor în formă de ţigle.
atrofiere a glandei uropigiene, fără excepţia precizată în standard
mai puţin de 11 şi mai mult de 13 rectrice*
Notă: de fapt, 11 şi 13 rectrice constituie un defect grav dar nu eliminatoriu la toate rasele, cu excepţia cazului precizat în standard.
culoarea ochilor alta decât cea solicitată în standard.
ochi curs (ochi al cărui iris este traversat de către o pată de culoare diferită de cea care este cerută, de la marginea externă până la pupilă. Mici pete pigmentate diferit sunt, conform raselor, defecte mai mult sau mai puţin grave).
ochi de culori diferite*.
modificarea formei pupilei*.
*Excepţie: rasele pentru care această particularitate este solicitată în standard.

In cazul cand unul din parteneri a intarziat, iar cel ramas acasa vrea sa paraseasca cuibul cu ouale, sau in eventualitate ca s-au spart ouale, procedam in felul urmator:

- Perechea respectiva(ambii porumbei), va fi scoasa afara din crescatorie si 2-3 ore nu li se permite intrarea.

Dupa acest rastimp, permitem intrarea femelei la cuib, unde am pus doua oua incalzite.Daca femela le primeste si se aseaza pe cuib, atunci permitem si intrarea masculului.In caz ca nu reusim cu aceasta metoda, incercam sa punem in cuib, ppui mici, care de regula sunt primiti, dupa care vom inlocui pui cu oua incalzite.

Acest lucru este bine sa-l facem pentru a evita, ca femela sa oua din nou, deoarece nu este recomandabil, ouatul de doua ori intr-o luna.

Evrard Havenith – afirma ca “femelele zburate de pe oua ciocanite sau pui de 12 zile, pot sa intreaca pe foarte multi masculi, bine pregatiti si valorosi, aducand niste performante deosebite”

Sursa:

Mici trucuri cu porumbei

Istoria porumbeilor zburatori de Severin este legata de perioada de dinaintea razboiului Mondial,mai exact intre anii 1930-1940,cand marinarii din Drobeta Turnu Severin au adus din orasul Galati porumbei Jucatori de Galati.
Rezultatul munctii depuse de inimosii crescatori din Severin prin incrucisarea galatenilor cu porumbei autohtoni in urma selectie severe si precise fiind o rasa cu caractere distincte atat din punct de vedere fenotipic cat si din punct de vedere genotipic care in mod oficial in anul 1990 a fost omologata si recunoscuta pe plan national. Omologarea a fost facuta in urma cererii trimise in cursul lunii Iunie 1990 de catre clubul columbofil “Luceafarul” din Drobeta Turnu FEDERATIEI COLUMBOFILE din ROMANIA.

La acea data erau in Drobeta Turnu Severin peste 420 de crescatori de porumbei din rasa zburatori de Severin,numarul exemplarelor depasind 10.000 pasari. Astfel s-a putut stabili si un standard al rasei cunoscut binenteles tot la nivel national.Ca o dovada a existentei zburatorului de Severin in cadrul concursurilor organizate de Federatia Columbofila din Romania pe acte oficiale ne putem referi chiar incepand cu anul 1980, perioada de pionerat pentru cluburile cu porumbei de zbor din Romania. La invitatia domnului arhitect Feliciu Bonatiu, vicepresedintele Uniunii columbofile din Romania si presedintele sectiei Agrement,domnul Ioan Sasu a mers la Expozitia Nationala de la Timisoara unde s-au pus bazele unei competitii nationale cu porumbei de zbor, neexistand pana la acea data decat concursuri locate din orasele Timisoara, Arad, Satu Mare, Drobeta-Turnu Severin. Astfel s-a ajuns la dorinta demararii unui Campionat National de Zbor, precum existau in tarile avansate in sportul columbofil.

Aici puteti citi restul articolului

Este o rasa cu prolificitate ridicata, cloceste si isi creste foarte bine puii.

Corpul: de constitutie robusta, dar armonioasa, fusiform, cu centrul de greutate situat intre cele doua aripi. Privit de sus, de la marginile umerilor spre varful aripilor, are forma de triunghiu echilateral. Tinut in mana, porumbelul aluneca foarte usor, pentru ca partea posterioara a corpului are dimensiuni reduse si numai coada, varfurile aripilor si picioarele pot fi cuprinse in palma, iar trunchiul, fiind foarte dezvoltat, nu mai încape. Osatura este puternica si solida. Oasele bazinului sunt stranse, tari, uniform ingrosate si bine rotunjite, cu capetele la o distanta de 0,5 cm la porumbei si 1 cm la porumbite.

Capul: de marime mijlocie, cu fruntea larga, putin ridicata, continuand linia ciocului. Privit lateral, incepand de la varful ciocului pana dupa ceafa, prezinta o linie convexa nedepasita de nici o adancitura sau colt. Forma capului variaza in functie de linia de selectie, dar intotdeauna este nemotat si cu fruntea nebombata. Forma, constitutia si dimensiunile capului variaza in mod pregnant la cele doua sexe.

Ciocul: mijlociu sau mijlociu spre lung, gros, usor indreptat in jos, cu cele doua mandibule inchise perfect; de culoarea cornului, la albi si baltati de culoare deschisa. Umflaturile de la baza ciocului sunt alungite, bine divizate, usor umflate, cu suprafata neteda si alba, zbarcita la porumbeii batrani; marimea lor variaza in functie de varsta, sex si linie de obarsie. Cele de la baza mandibulei inferioare sunt mici, netede, usor negelate la porumbeii batrani.

Ochii: asezati deasupra prelungirii liniei de inchidere a mandibulelor, mai aproape de crestetul capului. Irisul este galben-portocaliu si format din trei zone:

• o zona ingusta in jurul pupilei, de culoare neagra sau vanata, continua sau intrerupta, numita „inel de valoare”. Caiger considera ca acest „inel de valoare” este semnul performantei, si dupa marimea, forma si constitutia lui se deosebesc 8 tipuri diferite
• a doua zona urmeaza dupa „inelul de valoare”, este mai larga, de constitutie fin granulata si reprezinta zona de contractare a muschilor ciliari ai ochiului, care dilata pupila
• zona externa este formata dintr-un camp circular, galben-portocaliu intens, de constitutie mai omogena si mai compacta; este delimitata de zona mijlocie printr-un inel rosu, de preferinta cat mai larg. Irisul este inconjurat de pleoapele (asa-numitele gene) cenusii, netede, numai la porumbeii batrani usor negelate, care acopera corneea.

Gatul: purtat vertical, este potrivit ca lungime, mai subtire la extremitatea superioara si ingrosat treptat spre extremitatea inferioara. Barbia este supta, fara membrana si scobita in linii ovale.

Pieptul: puternic dezvoltat, larg, bombat, musculatura pectorala puternica. Osul pieptului, lung si usor arcuit, nu este proeminent. Daca tinem porumbelul cu mana dreapta si il trecem usor, cu capul inainte, prin palma stinga pe jumatate deschisa, osul pieptului aluneca usor si arcuit. Spinarea este foarte larga anterior si stramtata mult spre coada, bine acoperita de remigele secundare, cu linie dreapta, orientata oblic dinainte inapoi.

Abdomenul este putin dezvoltat, ingust si plin.

Aripile: lungi, drepte, strans lipite de corp, cu remige lungi, elastice, largi, rotunjite la capete, purtate deasupra cozii. Varfurile aripilor nu se ating. Bratele si umerii sunt bogat imbracate cu fulgi. Remigele, cand deschidem aripa, se acopera unele pe altele fara goluri, iar varfurile lor alcatuiesc o linie convexa. Trecand cu degetul mare peste fata aripii inchise, de la umeri la varf, observam o suprafata complet neteda. Dupa teoria lui Ch. Vanderschelden, la porumbeii buni zburatori oasele bratului sunt groase, iar primele patru remige
primare au varfurile rotunjite si de aceeasi lungime.

Coada: formata din 12 rectrice, plata, purtata strans, ingusta cat o singura rectrice, are directie orizontala. Varfurile aripilor nu ajung pana la varful cozii. Crupionul, sau tartita, este bogat acoperit cu penaj abundent si matasos.

Picioarele: puternice, neincaltate, sunt mijlocii ca marime, cu degete puternice, drepte. Culoarea ghearelor este în corelatie cu cea a remigelor.

Penajul: fin, moale, matasos, bogat, lins si pudrat, colorat: vanat cu dungi negre pe aripi; gut de diferite nuante (vanat-guturiu, gut-vinetiu), negru, rosu, rosu pe trestiu, bujor, siv sau brumariu si baltat.

Sursa: Porumbei de agrement si ornament

Creste porumbei de expozitie de cand avea doar cinci ani. Cu spirit inascut de om de afaceri, a pus bazele asociatiei crescatorilor de pasari din Oradea.

Cornel Fildan avea cinci ani când şi-a anunţat părinţii că vrea să aibă în curte porumbei, de care să aibă grijă numai el. Dorinţa i-a fost împlinită, aşa că, până la momentul în care a fost înregimentat în armată, Cornel Fildan a avut mereu grijă de porumbei de diferite rase.
„Într-un an se reproduc peste o sută de exemplare în crescătoria personală”, a spus Fildan. Spre deosebire de alţi crescători, nu este interesat de crearea unor rase noi. Orădeanul are doar soiuri consacrate, printre care Maria Stuart, voltaţi (cu coadă ca de păun), rolleri persani sau creţi francezi.
„În general, noi, crescătorii din vest, avem rase străine, spre deosebire de cei din sud şi din est, care au succes cu rasele autohtone”, a povestit columbofilul. Cornel Fildan recunoaşte că aspectul contează. „Nu-mi place porumbelul, dacă nu are ceva deosebit, un moţ, o coadă, ceva distinctiv”, a spus Fildan. S-a obişnuit încă din copilărie să-şi hrănească porumbeii, să le dea apă, minerale, săruri de îmbăiat, ca să nu facă pureci de pene. Crede că a reuşit să transmită dragostea pentru porumbei şi fiicei sale, care pare să-i calce pe urme. „Fetiţa mea are şapte ani şi vrea să fie medic veterinar”, a explicat orădeanul.
Asociaţia Crescătorilor de Păsări şi Animale Mici Nufărul Oradea, al cărei preşedinte este, îşi găseşte rădăcinile într-o asociaţie care exista în oraş încă dinainte de 1989.  „La doi ani după ce m-am întors din armată, mi-am cumpărat din nou porumbei. În fiecare duminică dimineaţa mă întâlneam cu ceilalţi crescători, la piaţa de lângă Cetate.
După un an, în care ne-am cunoscut mai bine, am reactivat vechea asociaţie”, şi-a amintit Fildan.  La prima şedinţă a asociaţiei au participat 27 de crescători.
În ultimii zece ani, asociaţia a avut aproape 150 de membri, o parte dintre ei crescându-şi porumbeii la bloc. „Am participat şi la târguri din Ungaria şi din Serbia”, a povestit Fildan.

Restul articolului il gasiti AICI

La inceput, in Europa au fost utilizati in transmiterea stirilor diferite rase de porumbei “pescarusi”, zburatori, porumbeii turci numiti si camus si chiar porumbeii gusati de talie mica. In unele orase din Olanda si Belgia, aceste rase au fost incrucisate cu porumbeii bagdeti adusi din Orient, care in tarile asiatice faceau serviciul de curieri inca din secolele VII si VIII, fiind numiti porumbei voiajori persani. Pentru aceste incrucisari au mai fost utilizate si alte rase locale ca: porumbelul de Liège sau Pigeon Liégeois, numit si Smerle, zburatorul de mari inaltimi numit Cumulet, pescarusii francezi sau Cravatés français, porumbelul comun de ferma sau Bizet si gutanii semisalbatici sau Chesturlet.

In unele regiuni ale Belgiei, datorita unei selectii consecvente, apar prin 1800 tipuri caracteristice de porumbei voiajori: tipul de Liege cu ciocul scurt, tipurile Vervier, Gentois, Bruxelles si Brabant cu ciocul mijlociu, precum si tipul de Anvers, cu ciocul mai lung. Din punct de vedere al zborului si al simtului de orientare, in decursul unei ameliorari de mai multe decenii, s-au diferentiat subrasele de Anvers si de Liege. Prin incrucisarea succesiva a raselor s-a ajuns la unificarea diferitelor varietati de porumbei voiajori, a fost obtinut un tip unitar si a aparut astfel si s-a raspandit actualul porumbel calator sau voiajor sport.

Trebuie sa mentionam insa ca n-a fost realizata o ameliorare absolut unitara, deoarece selectia s-a facut mai ales pe baza aprecierii sistemului de orientare si a aptitudinii de zbor, fapt care explica variabilitatea destul de mare a caracterelor externe morfologice ale porumbeilor voiajori actuali, oglindita si de standardul modern international, adoptat pentru voiajorii de concurs.

Consangvinizarea — realizata prin imperecheri omogene inrudite, repetate de-a lungul a numeroase generatii, in scopul conservarii aptitudinilor bune — a dus la formarea unui mare numar de tipuri, suse sau linii: Bricoux, Grooter, Cross, Fdbry, Bastin, Sion si Stras-sart din Belgia; Logan, Osman si Top din Anglia, si liniile create de Bonfigt, List, Mohr si altii.
In tara noastra, porumbeii calatori provin din porumbei belgieni, germani, cehi, maghiari si italieni. Mai apreciate sunt linia belgiana Bricoux si liniile germane Mohr si List.
Un alt grup de crescatori a pus accentul pe selectia consecventa a unor caractere externe, formand astfel varietati cu caractere externe unitare, dar ale caror aptitudini de orientare si de zbor au scazut. Astfel s-a format, pe langa porumbeii voiajori de zbor de concurs, si un mare numar de porumbei voiajori de frumusete sau de expozitie. Porumbeii Voiajori de concurs sau de zbor, se mai numesc voiajori belgieni (De Belgische Reisduif).

Puii de porumbel incep sa naparleasca la varsta de 6—7 saptamani, iar naparlirea lor dureaza 5—6 luni. Puii tarzii nu naparlesc in anul eclozionarii lor.

Pentru crescatorul porumbeilor de zbor si de joc, naparlirea prezinta o importanta deosebita. Neschimbarea normala a penajului ascunde anumite carente si prejudiciaza randamentul porumbelului atat la zbor cat si la reproductie. Crescatorul poate influenta naparlirea prin anumite masuri. Astfel, el trebuie sa sisteze reproducerea la caderea celei de a 5-a remige primare. In acest fel se asigura terminarea naparlirii pana la sfarsitul anului, creand totodata premizele ca naparlirea din anul viitor sa inceapa in perioada normala. Despartirea sexelor si scoaterea cuiburilor grabeste desfasurarea naparlirii.Schimbarea penajului solicita intregul organism al porumbeilor. Sa ne gandim ca la rasele mici penajul, care face cat 1/3 din masa lor corporala, se produce in citeva saptamini.
Naparilirea se va desfasura fara tulburari, daca le asiguram porumbeilor in hrana toate substantele nutritive de care au nevoie. Furajarea completa in perioada schimbarii intense a penajului are o importanta deosebita pentru porumbeii de zbor, caci ea conditioneaza calitatea penajului. Hranirea in aceasta perioada cu seminte oleaginoase asigura un penaj bogat, lucios de buna calitate. Aceasta are importanta atat in vederea unei bune iernari cat si a zborurilor din anul urmator. De asemenea, porumbeii isi asigura substantele minerale, prin faina de oase, coji de oua sparte marunt, tencuiala zdrobita, caramida pisata, pietris marunt de rau, lut si putina sare de bucatarie care trebuie sa fie date la discretie. Si nu uitam nici de vitaminizarea lor in aceasta perioada.

Porumbei de agrement si ornament

Originea: Ungaria.

Capul: rotunjit, destul de adanc, cu fruntea lata si bombata; poarta pe ceafa un mare mot circular.

Ochii: Varietatile albe si baltate au ochii negrii, celelalte varietati au ochii rosii-portocalii.

Ciocul: este de lungime mijlocie, gros, de culoarea cornului la cei negrii, guti si vineti; iar alb la celelalte varietati.

Gatul: este scurt si gros, care este continuat de pieptul foarte larg si bombat.

Spatele: larg, cu linia inclinata spre coada.

Aripile: drepte si lungi purtate deasupra cozii.

Coada: este formata din 12 rectrice si purtata strans.

Picioarele: scurte, puternice cu incaltatura mare.

Penajul: este bogat mai putin lipit de corp.

Culori: Exista varietati simple in rosu, negru, galben, vanat, alb curat, baltat, pagi si patati.

Sursa text:

ACKA

Sursa poze:

MOGF Website

In duminica a treia din septembrie si din octombrie va avea loc la Oradea targ de porumbei, alte pasari si iepuri, animale si pasari ca sa le cuprinda pe toate. Acesta va avea loc in santul Cetatii Oradea.

In efectivele de porumbei apare mai frecvent capilarioza si ascardioza, si mai rar infectia cu Hymenolepis columbae si Raillietina columbae. Parazitii traiesc in intestinul subtire.

Agentul Patogen

• dintre caoilarii infesteaza Capilaria obsignata, un parazit foarte subtire, care apare si la alte pasari.
• dintre ascarizi infesteaza Ascaridia columbae, care apare numai la porumbei
• dintre cestode infesteaza Hymenolepis columbae si Raillietina columbae. Infestarea porumbeilor se produce prin ontermediul mai multor gazde intermediare ( aproximativ 60 de specii de insecte). Parazitii se dezvolta in  aceste gazde intermediare, iar porumbeii se infesteaza prin consumul gazdelor intermediare respective.

Se infesteaza prin preluarea oualelor infestate de Capilaria si Ascardia.

Ouale de Ascardia si Capilaria in afara organismului porumbeilor parcurg un proces de transformare si devin infestante in 3-4 saptamani, iar cele de Capillaria in 8-9 zile. De la preluarea oualelor infestante si pana la maturarea noii generatii de paraziti si eliminarea prin fecale a oualor infestante in cazul ascarizilor e nevoie de 5-6 saptamani, in cazul capillariilor de 3-4 saptamani, iar in cazul cestodelor de aprox. 2 saptamani.

Simptomatolagie

Porumbeii bolnavi cu 10-12 zile de la infestare elimina fecale de consistenta diferita. La inceput creste pofta de mancare, iar dupa aceea scade. Porumbeii slabesc, devin cahectici. In infestare masiva apar simptome generale, apatie, abatere. Apare horiplumatia, matitatea penelor.

Diagnostic

Diagnosticul se pune pe baza examenului coproscopic. La necropsie in urma deschiderii intestinului subtire ascarizii devin imediat vizibili si usor de recunoscut, dar capilariile numai dupa spalarea continutului intestinal si pe fond inchis vor fi vizibili.

Pe mucoasa intestinala apar procese inflamatorii, hemoragii care se datoreaza patrunderii parazitilor in peretele intestinal.

Diagnostic diferentiat

Salmoneloza, coccidioza si infectie E-coli

Indicatii privind tratamentul

Este necesar tratarea intregului efectiv prin administrarea de 1 capsula de ascapilla+.

Este de ajuns un singur tratament cu ascapilla+. Inainte de adminstrare capsulele trebuie umectate cu ulei vegetal pentru a deveni alunecoase. Dupa adminstrare se poate masa usor gusa gusa porumbeilor pentru a usura avansarea capsulei.

Indicatie: imersati capsula pana la jumatatea ei in ulei, astfel devine suficient de alunecos, totodata nu va murdariti degetul si nici penele porumbelului.

Dupa 3-4 saptamani de la tratament este indicata efectuarea unui control prin examen coprologic privind eficienta tratamentului.

Observatie

Porumbeii care isi hranesc puii si cei care naprlesc nu pot fi deparazitati. La porumbeii mai tineri de 2 luni tratamentul nu poate fi efectuat.

Se spune că Noe a trimis un porumbel ca să vadă cît de departe este uscatul. După şapte zile, pasărea s-a întors cu o ramură de măslin în cioc.

Cel mai bun poştaş s-a dovedit a fi porumbelul, chiar dacă s-au folosit pentru transmiterea scrisorilor şi rîndunele. În sec. XII, un porumbel-poştalion costa mai mult decît un cal arab pursînge.
În timpul blocadei Angliei iniţiate de Napoleon, porumbeii erau folosiţi drept contrabandişti, transportînd sub aripile lor pietre preţioase din Anglia în Franţa.
La asediul Parisului, în 1871, porumbeii-poştaşi au cărat scrisorile celor care cereau ajutor din afară.
În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial au fost „chemaţi sub arme“ 200.000 de porumbei voiajori, cu ajutorul cărora se transmiteau informaţii despre situaţia frontului.

În oraşul Plymouth (Anglia), porumbeii transportă din spital la laboratorul aflat la 3,5 km distanţă eprubete cu sînge pentru analize. Fiindcă fac acest drum de două ori mai repede decît automobilele, s-a renunţat la calea motorizată în favoarea zburătoarelor

Agenţia Reuter a folosit porumbei voiajori pentru transmiterea ştirilor.

Pentru a obtine rezultate bune si foarte bune este nevoie ca porumbeii tai sa fie sanatosi. Iar pentru a avea porumbei sanatosi este foarte importanta sa ai urmatoarele :

• porumbar curat, uscat si bine aerisit
• furaj de calitate
• sa fii un crescator rabdator

E nevoie sa mentii  curatie in adapostul porumbeilor, e recomandat sa se faca zilnic sau la cateva zile, dar din experienta se poate si daca se face curat la o saptamana. 

Ai grija ca adapostul sa fie bine aerisit, dar nici prea tare, ai grija sa nu fie curent, e indicat ca doar pe o parte sa se faca aerisirea.

Hrana sa fie de calitate, nu doar din punct de vedere al puterii calorice ci si din punct de vedere al modului de depozitare, ai grija sa nu ajunga sobolani si chiar soarecii la hrana, pentru a nu o contamina cu salmonela.

Legat de rabdare, este relativa pentru fiecare rasa in parte, in cazul meu mi-au trebuit aproape 3 ani sa obtin pui de calitate (ai ma refer la rasa Carunculat de Oradea), si de-abia de acum in inainte voi obtine linia proprie de porumbei.

Succes in continuare.

Originea: porumbei selectionati in Anglia.

Aspecte: talie mijlocie, cu un zbor greoi si coada bogata in rectrice.

Caractere de rasa:

Capul: relativ mic, alungit este nemotat cu fruntea putin bombata, usor ridicata fata de linia ciocului si ceafa mult arcuita.

Ciocul: lung, subtire si drept, indreptat in jos, este negru la varietatile negri si vinete, alb la varietatea alba si de culoare deschisa la celelalte varietati.

Narile: alungit-cordiforme, despartite netede si albe.

Ochii: brun inchisi la porumbeii albi cu coada colorata si capaciti , la cei cu penaj unicolor si codalbi, ochii sunt albi.

Geana: putin pronuntate, alb-galbene,  si netede.

Gatul: lung, recurbat la fel ca gatul unei lebede, lasat mult pe spate, cu o tremurare nervoasa caracteristica si cu barbia adanc scobita.

Pieptul: bombat, purtat foarte sus si spinarea concava, lasata pronuntat in jos spre coada, dau trunchiului o directie aproape verticala.

Abdomenul: cu directie oblica, este bogat imbracat in penaj.

Aripile: lungi si drepte sunt strans lipite de corp cu varfurile purtate sub coada (trenate).

Coada: aproape circulara, formata dintr-un mare numar de (32-42) de rectrice lungi si foarte late, asezate pe 2-3 randuri circulare. In pozitie de parada, coada este tinuta vertical, intinsa in forma de disc, iar cele doua rectrice marginale ating usor pamantul. Patrimea externa a rectricelor are lama destramata sau frezata, facand ca penele sa para si mai late. Penele subcodale si supracodale, ultimile formand nuca sau codita ( coada nucata), sunt bogat dezvoltate. Glanda uropigiana lipseste.

Picioarele: mijlocii spre scurte si neincaltate. Porumbeii voltati merg intodeuna pe varful degetelor.

Varietatile de culoare si desen sunt : unicolori albi, negri, galbeni si rosii ; dungati pe vanat si pe argintiu (bragagiu) ; guti, capaciti, codalbi si albi cu coada colorata

Sursa:

http://tanjala.sunphoto.ro

Am gasit porumbel voiajor in judetul arad,cu inele avand inscriptia:RO 2007,Cod Identificare 533763 Bricon 300+. Ma puteti contacta la nr de tel:0763400801 sau 0748419301.

http://www.obiectepierdutesaufurate.ro/am-gasit/animale-am-gasit/gasit-porumbel-voiajor/